🌺 Matematică (15 puncte)

1. Un automobil a parcurs un drum în trei zile: în prima zi un sfert din drum, a doua zi   din rest și a treia zi ultimii 280 km. Câți km are întregul drum:

2. Aflați soluțiile naturale ale inecuației:

    5 (2x + 7) - 3 (3x - 8) > 9x - 2 (3x-5) + 13

3. Fie triunghiul isoscel ABC de bază BC = 12 cm. Înălțimea AD = 6 cm, D € BC.

   a) Determinați aria și perimetrul triunghiului ABC.

   b) Aflați lungimea înălțimii din B a triunghiului ABC,

4. Un bazin în formă de paralelipiped dreptunghic are lungimea bazei de 28 cm, lățimea de 20 cm și înălțimea de 30 cm. Dacă în acvariu se toarnă 14 l apă, câți cm mai rămân până sus?

B. Metodica predării matematicii/matematicii și explorării mediului (10 puncte)

    Următoarea secvență face parte din programa școlară pentru Matemtică și explorarea mediului - clasa pregătitoare, aprobată prin OMEN nr. 3418/2013

    Competența specifică

1.6 Utilizarea unor denumiri și simboluri matematice (sumă, total, diferență, =, +, -) în rezolvarea și / sau compunerea de probleme

Exemple de activități:

- aflarea sumei / diferenței  a două numere mai mici decât 31;

- crearea unor probleme simple după imagini;

- formularea și rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată, prin schimbarea numerelor / acțiunilor / întrebării dintr-o problemă rezolvată;

- schimbarea componentelor unei probleme (date numerice, tematică, acțiuni) fără ca tipul de problemă să se schimbe;

- transformarea unei probleme de adunare în problemă de scădere și invers;

- transformarea unei probleme prin extinderea / reducerea numărului de operații.

Conținuturi

Numere:

- numere naturale 0 - 31 (recunoaștere, formare, cititre, scrieei cu cifre, comparare, ordonare - de la 0 la 10, de la 10  la 20, de la 20 la 31) ;

- adunarea și scăderea în concentrul 0 - 10, prin numărare (adunarea și scăderea în concentrul 0 - 31 fără trecere și cu trecere peste ordin, prin numărare / cu suport intuitiv);

- probleme simple de adunare sau scădere cu 1 - 5 unități în concentrul 0 - 31, cu suport intuitivf.

Cerințe:

a) Precizați două mijloace didactice, două strategii de diferențiere și individualizare, dar și două forme de organizare a colectivului de elevi necesare pentru a forma/dezvolta competența specifică dată.

b) Elaborați doi itemi de evaluare diferiți, din categoria itemilor obiectivi, și doi itemi de evaluare diferiți, categoria itemilor semiobictivi, aplicabili în evaluarea formării/dezvoltării acelei competențe.

Rezolvare subiect:

1. Fie x lungimea drumului. În prima zi a parcurs , deci restul drumului care a rămas de parcurs este  . A doua zi a parcurs      

Deci      

Metoda a doua: daca a doua zi a parcurs cinci șesimi și au rămas 280 km, atunci deduce că o șesime este 280 km, deci cele șase șesimi reprezintă 1680 km. Dar aceștia reprezintă, pe de altă parte, trei sferturi din drum, adică un sfert este 560 km. Înmulțind cu 4, deducem că drumul are 2240 km.

2. 10x + 14 - 9x + 24 > 9x = 6x + 10 + 13 

⇔ x + 38 > 3x + 23 

⇔ 2x < 15 

⇔ x < 7,5 

⇔ x  {0,1,2,3,4,5,6}

3. Triunghiul isoscel ABC are baza BC, deci înălțimea din A este și mediană. Aplicând teorema lui Pitagora în oricare dintre triunghiurile ADB sau ADC, obținem AB = AC = 12 cm, deci perimetrul este P = (24 + 12) cm și aria este A =    .

- Aria poate fi exprimată și cu ajutorul bazei AB, deci  A  ,  deci h =   cm.

4. cei 14 l ocupă un volum de 14000 . Împărțind la aria bazei (28 x 20) obținem că apa se ridică la nivelul de 25 cm, deci mai rămân până sus 5 cm.

B. Metodica predării matematicii/matematicii și explorării mediului (10 puncte)

a) Precizați două mijloace didactice, două strategii de diferențiere și individualizare, dar și două forme de organizare a colectivului de elevi necesare pentru a forma/dezvolta competența specifică dată.

     Ca model, ne alegem o lecție de consolidare și propunem desfășurarea ei astfel:

     resursele educaționale constau în ilustrații și fișe de lucru. Materialul este exclusiv concret intuitiv și favorizează rezolvarea sarcinilor gândite la nivelul preoperațional de dezvoltare a inteligenței umane. (rsta de 7 ani marchează granița dintre stadiile preoperațional și operațional concret. Acest fapt este un avantaj, fiindcă îi permite învățătorului să creze și aplcații susceptibile, să dechida calea spre zona proximei dezvoltări)

     În numele principiului predării diferențiate, optăm pentru strategiile mixte și algoritmice. În cadrul lor, ne focalizăm atenția asupra acestor două metode; explicația și învățarea prin colaborare. În completare, vin, implicit, următoarele: exercițiul, problematizarea, brainstormingul. Schimbă perechea, conversația de consolidare și sistematizare, expunerea. În scop evaluativ, supunem atenției conversația de verificare.

    În ceea ce privește organizarea efectivului, considerăm ortune aceste două forme: microgrupurile și diadele. Dedesubt, notăm detaliile contextuale consemnate de învățător după împărțirea elevilor săi:

   În fiecare dintre cele trei grupuri mici formate, având în față enunțurile problemelor din fișele de lucru date, elevii completează spațiile lacunare cu denumirile și simbolurile matematice potrivite. Mai apoi, sarcina lor este să și rezolve problemele astfel întregit.

   Mai explicit spus, școlarii extrag din boluri enunțuri pe care trebuie să le completeze cu trei expresii uzuale: cu atât mai mult, cu atât mai putin, în total. Ei trebuie să demonstreze că știu să opereze cu simbolurile matematice ( +, -, =) atunci când rezolvă probleme adunând și scăzând maximum 5 unități, în concentrul 0 - 31, prin numărare cu suport intuitiv. facultativ, în fiecare grup, doi membri își pot asuma rolul de evaluator, rol în care corectează problemele rezolvate de colegii lui.

   În perechi, școlarii compun probleme cu diverse denumiri și simboluri matematice. După ce se asigură că sunt bine elaborate și efectuate, ei le înmânează colegilor din alte perechi în  vederea rezolvării lor. La un moment dat, problemele se reîntorc la autorii lor în scopul corectării. În virtutea schimburilor realizate, suntem în prezența învățării reciproce și implicit, a evaluarii intercolegiale. Ulterior, cele trei perechi se reunesc două câte două. În noua formulă, elevilor li se cere să modifice numerele, acțiunile și întrebările din problemele efectuate. În funcție de situație, întrebările extind sau reduc numărul de operații. În plus, elevilor li se solicită să transforme natura problemelor; din unele de adunare într-unele de scădere și invers.

   Problemele sunt alcătuite după două-trei imagini tematice, puse la dispoziție pe banci. Observându-le, lor le este mai ușor să introducă în enunțuri termeni matematici simpli. (Din verificarea încrucișată, efectuată pe marginea întrebărilor finale adresate, se poate deduce cât de bine stăpânesc elevii tipologia fiecărei probleme în cauză).

   Fără doar și poate, organizarea se face și frontal, la debutul ambelor activități - în timp ce elevilor li se oferă explicații, dar și la sfârșit, când ei își prezintă rezultatele obținute. Acela este momentul înse pune în duscuție procedeul prin care s-a realizat adunare și scăderea în concentrul 0 - 31, fără trecere4 și cu trecere peste ordin. Totodată, se reactualizează și cunoștințele despre formarea, citirea, compararea și ordonarea numerelor din concentrul dat.

    Revenim asupra termenului diferențiere și meționam că, fondul acestuia, elevii au oportunitatea de a-și exersa stilurile de învățare.

    De vreme ce le valorifică în manieră proprie, ei își facilitează procesele de sedimentare a cunoștințelor și de operare cu acestea. Iar pe deasupra, învățătorul poate descoperi și alte stiluri de învățare de îmbinat cu succes în  viitoarele demersuri. datorită prezentei abordări, acesta (re)creează premisele care favorizează apariția altora, benefice muncii animate de spiritul colaborativ. Pe scurt, aceasta îndeamnă școlarii să își reuneasca forțele în numele dezideratului comun: obținerea rezultatului corect concis, clar, complet și matematic argumentat. Altfel zis, munca depusă împreună și totuși separat - conform principiului individualizării învățării - stimulează apetitul pentru cooperare. Treptat, ei sunt cuceriți de spiritul de echipă în detrimentulcelui competitiv. Încet-încet, sub influența coeziunii de grup, micii școlari se obișnuiesc să lureze laolaltă nu doar în vederea finașizării sarcinii în timp util, ci și pentru a împărți victoria. Victoria este precum oglinda cu două fețe.

       Pe de o parte, ea reflectă atributele rezultatelor finale așteptate de învățător, respectiv de natura fiecărui elev. De aici putem înțelege cât de bine structurat și de bine aplicat a fost proiectul în speță. Cu cât este mai flexibil și mai inovativ, cu atât acesta sporește șansa de ajungere la cotele maxime - în primul rând, a noțiunilor însușite. Drept care, învățătorul trebuie să ateste - în gândire și în pracică - coerență, consistență, claritate, pertinență, complexitate.

      În concluzie, lecția este totodată una de reinstruire și una de (auto)educare. În fiecare secvență, copiii sunt liberi să se exprime în limbak matematic, să fie vigilenți, operativi și comunicativi, să se motiveze reciproc.

     b) Elaborați doi itemi de evaluare diferiți, din categoria itemilor obiectivi, și doi itemi de evaluare diferiți, categoria itemilor semiobictivi, aplicabili în evaluarea formării/dezvoltării acelei competențe.

      I. Din categoria celor obiectivi, supunem atenției un item cu alegere duală și unul cu alegere multiplă.

        În primul rând, alcătuim unii cu care sunt obișnuiți copiii din sala de grupă a grădiniței. Prin urmare, în continuarea enunțurilor date, ei observă literele A (adevarat) și F (fals). În funcție de caz, pe una dintre acestea copiii trebuie să o încercuiască atunci când li se citește enunțul. Aici au fost adăugate 5 unități, respectiv De aici au fost luate 5 unități.

       În al doilea rând, compunem doi itemi având trei varinate de răspuns. Pornim de la premisa că 12 este rezultatul ei probleme date în cadrul lecției. Îi redăm mai jos:

      Numărul 12 poate fi format:

      a) dintr-o zece și două unități;

      b) din numerele 6 și 7

      c) din numerele 9 și 2

(Atenție! Doar o varinată de răspuns este corectă)

                          SAU

     Numărul 12 poate fi format:

     a) dintr-o mulțime de 12 elemente;

     b) din două mulțimi de câte 6 elemente;

     c) din patru mulțimi de câte 4 elemente:

(Atenție!) O variantă de răspuns e incorectă. Trasează peste acesta o linie dreaptă cu creionul roșu).

II. iar din categoria itemilor semiobiectivi, reținem unul cu răspuns scurt și o întrebare structurată.

    Așa cum precizam în prima parte a lucrării noastre, în fișe, elevii au de completat niște spații lacunare cu denumirile și simbolurile matematice potrivite. De pildă într-oproblemă dată unui grup, pe liniile punctate, ei au de notat cu atât mai mult și în total.

   De pildă, într-o problemă dată unui grup, pe liniile punctate, ei au notat cu atât mai puțin și în total.. În paranteză, elevii menționeaza și simbolurile corespunzătoare: după caz, +, - sau =.

   În continuarea fiecărei probleme, este adăugată o întrebare structurată, formulată astfel:

   Ca să obții rezultatul corect, câte mărgele ai numărat în plus?

   Ca sa obții rezultatul corect, câte mărgele ai numărat în minus?

   Acești itemi și altii asemănătoripot servi la atingerea cât mai multor rezultate bune din partea tuturor elevilor. Încercând să fie cât mai aproape fiecăruia, învățătorul respectă în egală măsură două pruncipii deosebit de importante: al individualității și al egalității de șanse.

Descărcați subiectul rezolvat în format word gratuit

1. Suma a patru numere naturale consecutive pare este 228. Determinați cele patru numere, fofosind metoda grafică.

2. Știind că x + y = 6 și că y + z = 9, calculați 2x + 5y + 3z

3. Unghiurile unui triunghi au măsurile A = (2x + 50)º, B = (5x - 40)º și C = (2x - 10)º.

    a) Arătați că x = 20.

    b) Știind că BC = 24 cm, calculați aria triunghiului ABC.

4. O cutie de cadou sub formă de cub are volumul de 2744 . Cutia este ambalată în hârtie. Știind că la ambalare sunt pierderi de hârtie de 10  ajung 1300  de hârtie?

B. Metodica predării matematicii/matematicii și explorării mediului (10 puncte)

    Următoare secvență face parte din programa școlară pentru matematică și explorarea mediului - clasa pregătitoare, aprobată prin OMEN nr.3418/2013;

    Competența specifică

2.1 Orientarea și mișcarea în spațiu în raport cu repre/direcții precizate, folosind sintagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în fața, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic.

   Exemple de activități de învățare:

→ jocuri de poziționare a obiectelor în spațiu, în raport cu alte obiecte precizate;

→ identificarea poziției pe care o ocupă diverse obiecte în spațiu în raport cu alte obiecte precizate;

→ jocuri de identificare a obiectelor din realitatea imediată din imagini, în funcție de poziția lor față de un reper;

→ prezentarea propriei persoane în funcție de poziția din clasă și prin raportarea la ceilalți colegi.

Conținut

    Figuri și corpuri geometrice:

— orientare spațială și localizări în spațiu;

— repere sau direcții în spațiu: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în fața, în spatele, sus, jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic.

Cerințe:

a) Pentru a forma/dezvolta competența specificată dată, evidențiati două mijloace didactice, două strategii de diferențiere și individualizare, respectiv două forme de organizare a colectivului de elevi.

b) Concepeți doi itemi de evaluare direcți, din sfera itemilor obiectivi, și doi itemi de evaluare diferiți, din categoria itemilor semiiectivi, aplicabili în evaluarea formării/dezvoltării acelei competențe.

Rezolvare subiect:

Subiectul complet rezolvat în format word îl puteți descărca gratuit de la atașamente

Povestea lui Harap-Alb  de Ion Creangă subiect rezolvat literatura română titularizare

Redactați un eseu de minimun 500 de cuvinte în care să prezentați în care să prezentați evoluția relației dintre două personaje din basmul cult Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă.

În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:

— prezentarea a trei concepte operaționale de construcție a discursului narativ din basmul cult selectat, semnificative pentru tipologia personajelor alese (de exemplu:acțiune, temă, momentele subiectului, incipit, final, repere spațiale, repere temporale);

— evidențierea relației dintre două personaje, prin raportare la conflictul/conflictele din basmul cult dat;

— prezentarea a două secvențe/episoade semnificative pentru evoluția relațiie dintre cele două personaje.

REZOLVARE SUBIECT

          Basmul Povestea lui Harap-Alb este considerat cea mai reușită creație fantastică a șui Ion Creangă, fiind văzut de O. Bârlea:„cel mai frumos basm al lui creangă și din întreaga noastră literatură”.

       Basmul Povestea lui Harap-Alb a fost publicat în revista Convorbiti literare, în august 1877. Basmul este o operră epică în proză care dezvoltă tema luptei dintre bine și rău, la care iau parte personaje simbolice sau care au trăsături fantastice, supranaturale. Creația are un rrol didactic și moralizator.

       Conținutul operei lui Ion Creangă dezvoltă mai multe teme, tema principală este luptta dintre binne și rău iar tema secundară este aceea a maturizării eorului, textul devenind, prin relatarea aventurilor eroului, care se pregătește să devină împărat, un Bildungsroman. Cele două personaje principlae sunt, totdată protagonist și antagonist și ele dau viață principiilor etice antagoniste din basm, binele și răul. Rolul Spânului este complex în basmul lui Creangă, el fiind imaginea răului necesar erijându-se într-un fel de pedagog sever, care îl supune pe mezinul craiului la probe dificile, destinate să-l călească și să-l formeze pentru rolul de împărat. Conflictul principal al basmului, de ordin exterior, se desfășoară între Spân și Harap-Alb. Protagonistul duce, în același timp, o liptă interioară, cu sine, pe parcursul drumului, conflict latent care îl va conduce de la statutul de novice la cel dorit, de candidat pentru împărăție.

       Deși cele două personaje se suprapun pe categoriile etice obișnuite din basm, ele reproduc structuri caracteriale mai apropiate de realitatea umană, întrucât, Harap-Alb nu este o întruchipare absolută a binelui, având defecte și slăbiciuni omenești, iar Spânul prezintă și o trăsătură pozitivă, fiind maestrul spiritual, cu rol benefic în evoluția lui Harap-Alb.

       Acesta din rumă este un personaj rotund, tridimensional, surprins în evoluție pe parcursul acțiunii, în timp ce Spânul etse un personaj plat și care nu-și modifică statutul social pe parcursul textului.

      Mijloacele de caracterizare utilizate în construcția celor două personaje sunt de tip direct, prin intervențiile naratoriale în text sau prin observațiile celorlalți actanți. Caracterizarea indirectă domină discursul naratorial și se dovedește utilă în construirea portretului complex al protagonistului. Indirect, Harap-Alb este analizat prin inetrmediul faptelor, gesturilor, atitudinilor sale și prin intermediul interacțiunii cu celelalte personaje.

     Basmul prezintă drumul spiritual al protagonistului. Profund umanizat, portretul lui Harap-Alb este alcătuit din lumini și umbre, din calități și defecte. La începutul acțiunii, defectele sale morale sunt mai numeroase, prevalând asupra calităților. La finalul basmului, termenii acestei proportii se inversează. La început, Harap-Alb este naiv și impulsiv, are reacții necugetate, este agresiv și se sperie ușor. Ceea ce îl salvează, este mărinimia pe care o arată bătrânei cerșetoare și vonța de a dovedi că este mai curajos decât frații săi.

     Travesarea probelor, din ce în ce mai grele, pe măsură ce protagonistul avansează în povestea proprie, îi aduce calitățile necesare dobândirii statutului de moștenitor de drept al unchiului său și de împărat. O dovadă a maturizării sale se observă în momentul în care se împrietenește cu cele cinci ființe supranaturale, intuind că-i vor fi de ajutor. Tânărul percepe la nivel profund oamenii și lucrurile, trecând de înfățișarea lor grotească.

     Relația dintre protagonist și antagonist începe în momentul în care fiul craiului „boboc de felul lui” se rătăcește în pădurea-labirint. Episodul semnificativ pentru stabilirea relației fintre cei doi este momentul fântânii. Mezinul craiului acceptă tovărășia Spânului, pentru a ieși din pădure, dar este păcălit, când coboară în fântână. Această descindere este simbolică, pentru că tânărul intră ca un fecior de crai aninim și iese cu numele oferit de Spân, Harap-Alb, nume care nu mai subliniază o identitate, ci denumește statutul celui care acceptă de bunăvoie, ca o condiție intrinsecă a învățării, rolul social de novice. Eroul acceptă, bănuind, asemenea omului simplu, din popor, că și „răul este bun la ceva”. Jurământul din fântână conține și condiția eliberării, care înseamnă sfârșitul inițierii.

    În finalul basmului se pune capăt relației dintre cei doi, Spânul îl omoară pe Harap-Alb, pentru vina de a fi încălcat jurământul; Spânul, la rândul lui etse ucis de calul lui Harap-Alb, ca semn că inițierea s-a încheiat. Fata îl învie pe Harap-Alb, care își primește, după acest lung drum al inițierii, răsplata promisă: împărăția și pe fata iubitp.

    Întraga călătorie a lui Harap-Alb este un drum al evoluției interioare, al maturizării; în această odisee a eroului, rolul precumpănitor îl deține Spânul care-l supune la probe grele, provocându-l să-și depășească limitele. Caracterul de basm cult și de bildungroman este vizibil prin complexitatea relației dintre cei doi protagoniști.

2. Redactați un eseu de minumim 500 de cuvinte în care particularitățile de construcție ale unui personaj dintr-o nuvelă studiată, aparținând unui autor din programa pentru examen. În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:

— prezentarea statutului social, psihologic, moral etc al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epis studiat;

— prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, relații spațio-temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc);

— evidențierea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.

REZOLVARE SUBIECT:

           Ion Slavici este unul dintre cei patru scriitori clasici români care s-au remarcat în secolul al XIX-lea, prin inaugurarea romanului realist obiectiv, cu profil psihologic. Literatura lui Slavici descrie personaje complexe, dominate de conflicte puternice, pe fondul modificărilor pe care le aduce capitalismul în societatea tradițională rurală.

          Nuvela Moara cu noroc este o creație literară care se înscrie în formula realismului cu influențe psihologice și este considerată o capodoperă a speciei ; „o nuvelă solidă de roman„ (G. Călinescu).  Nuvela a fost publicată în volumul Novele din popor, din 1881. 

         Protagonistul nuvelei este Ghiță, un personaj complex a cărui personalitate se schimbă, pe parcursul nuvelei, transormându-se dintr-un om onest într-un cârciumar care trăiește cu obsesia banilor și comite fapte grave, culminând cu crimă, în  numele acestei obsesii.

         Inițial, ele este un tânăr cizmar dintr-un sat ardelean, care este interesat să progreseze pe plan socila. Prin urmare, el își propune să ia în arendă cârciuma Moara cu noroc, urmând să-și deschidă, mai târziu, cu banii obținuți, un atelier de cizmărie cu cîteva calfe. Planul pe care-l prezintă familieei o face pe bătrână, soacra lui Ghiță, să fie rezervată, fiind credincioasă principiului că omul că trebuie să fie mulțumit cu sărăcia lui. Ghiță se dovedește, însă, hotărât și se mută cu familia la Moara cu noroc, un loc aparent privilegiat, dar cu rezonanță negativă.

        Ghiță se dovedește întreprinzător, harnic și priceput în ocupația de cârciumar, previziunile sale se adeveresc și el ajunge să câștige mai bine. Dar echilibrul sufletesc al personajului se ruinează în momentul în care la cârciumă își face apariția Lică Sămădăul, seful porcarilor care îi impune să-i fie partener în afaceri, devenindu-i iscoadă. Intimidat de prezența autoritară a lui Lică, Ghiță acceptă, mai ales în acets pact un prilej de a se îmbogăți mai repede. Ghiță dă dovadă de caracter slab în confruntarea cu porcarul. Personajele sunt în opoziție: Lică este ferm și autoritar, Ghiță se dovedește slab și ușor de stăpânit.

        Ghiță trăiește un puternic conflict interior, fiind scindat între dorința de e redeveni om cinstit și obsesia pentru bani, cea din urmă împlinindu-se numai prin tovărășia cu lică. Lupta interioară se răsfrânge în exterior, prin faptul că trăiește stări sufletești contradictorii și prin reacțiile agresive față de cei dragi. Măcinat de obsesia pecuniară, Ghiță se transormă dintr-un om optimist și vesel, într-o persoană ursuză, irascibilă, care trece rapid de la o stare sufletească la alta: 1se aprindea pentru orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai înainte, ci râdea în hohot, încât îți venea să te sperii de el”. Curând, personajul ajunge să regrete că are familie, care îl împiedică în planurile sale. El se dezumanizează treptat și comite gesturi care ies din sfera raționalului. De exemplu, își îndeamnă soția să joace cu Lică, folosindu-se de ea ca să păstreze prietenia cu Lică. Ghiță se lasă și mai mult influențat de Lică, atunci când depune mărturie în favoarea lui și se vede vinovat de sperjur. În încercarea de a se reabilita moral, se împrietenește cu jandarmul Pintea căruia intenționează să i-l predea pe Lică. Este și aici duplicitar, pentru că nu vrea să piardă avantajul tovărășiei cu Lică.

       Personajul conștientizează că se supune unui instinct care-l domină și trăiește cu remuscările faptelor sale, mai ales când se gândește la soarta copiilor săi, care nu vor avea amintirea unui părinte cinstit, moral.

      Dezumanizarea personajului este definită în momentul în care își ucide soția, care-l înșelase. La început, naratorul îl prezintă drept un „om harnic și sârguitor”, pentru ca mai târziu să devină „ursuz” și „pus pe gânduri”. Personajul se dovedește lacom: „Vedea banii grămadă înaintea sa și i se împăinjeneau, parcă ochii”.

     În relația cu Lică, Ghiță se dovedește vulnerabil și lipsit de curaj cu atât mai mult cu cât celălalt îi observă slăbiciunea pentru bani. Ana, soția lui, de care el se înstrăinează pentru că este incapabil să-i mărturisească frământările sufletești, ajunge să-l disprețuiască, numindu-l „muiere în haine bărbătești”.

     Prin încercarea sa de a-și schimba destinul, fiind nemulțumit cu ce avea deja, prin actul său de hybris, care are consecințe dramatice, Ghiță devine un personaj tragic.

2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularitățile de construcție ale romanului Enigma Otiliei de George Călinescu.

În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarele repere:

— numirea a două trăsături ale curentului literar realist, identificate în opera literară aleasă;

— prezentarea a trei elemente de structură, de construcție a discursului narativ și de limbaj ale romanului dat (de exemplu: instanțele comunicării narative, perspectivă, acțiune, momentele subiectului, conflict/conflicte, incipit, final, moduri de expunere, repere spațio-temporale, tipologia personajelor, modalități de caracterizare a lor, limbajul naratorului etc.);

— comentarea unui episod/a unei secvențe narative semnificative(e) pentru evidentierea unei trăsături a personajului principal din romanul dat.

                                                REZOLVARE SUBIECT

         George Călinescu face parte din categoria scriitorilor de formație enciclopedică. El a fost romancier, poet, dramaturg, eseist și istoric. Romanele lui depășesc realismul clasic și asimilează experiențele romanului modern. Prin acestea, G. Călinescu creează caractere dominate de o singură trăsătură majoră, asemănătoare tipologiilor de circuație universală: avarul, arivistul etc. După cum mărturisește însuși scriitorul, acestea sunt un pretext pentru introspecție.

         Enigma Otiliei apare la sfârșitul perioadei interbelice (1938) și este al doilea roman scris de G. Călinescu. Tehnica narativă, fixarea caracterelor în spațiu și în timp, descrierea detaliată a cadrului în care se desfășoară acțiunea, acordând o atenție sporită arhitecturii clădirilor și operelor de artă care împodobesc interioarele acestora, realizarea unor personaje tiptice pentru mediul în care trăiesc, cât și detașarea autorului față de acestea trimit la Balzac și la realismul secolului al XIX-lea. Latura balzaciană a romanuli se observă și din tema acestuia, istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și viața burgheziei bucureștene de la începtului secolului al XX-lea, în care relațiile familiale s-au degradat din cauza goanei după bani.

        Titlul inițial al romanului, Părinții Otiliei, ilustrează ideea balzaciană, urmărită de G. Călinescu în relațiile dintre părinți și copii, dar mai ales în determinările ei social-economice. Astfel, personajele, inclusiv Stănică Rațiu, devin „părinții” Otiliei pentru că, într-un fel, ei hotărăsc destinul. Schimbarea titlului în Enigma Otiliei accentuează misterul protagonistei, după cum mărturisește Pascalopol în finalul romanului „A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”. Perspectiva narativă este una obiectivă, însă autorul folosește o strategie nouă, prin faptul că prezintă lucrurile prin ochii lui Felix, străinul care asistă la evenimentele familiei. Întâmplările sunt relatate la persoana a III-a de către un narator omniprezent și omniscient care așază în spatele conflictului exterior puternice conflicte interioare: nașterea iubirii, gelozia, iubirea paternă sufocată de patima banilor etc.

         Între incipitul și finalul romanului există o relație de simetrie. Romanul debutează cu descrierea străzii și a casei lui moș Costache, văzute prin ochii de adolescent ai lui Felix Sima și se termină prin reluarea, „după război”, a replicii lui mol Costache de la începutul romanului: „Aici nu stă nimeni”, în contextul în care Felix regăsește, aproximativ zece ani mai târziu, strada Antim și casa lui Costache „leproasă” și înnegrită”. Starea degradată a casei și a curții ilustrează trecereea implacabilă a timpului care își lasă trista amprentă pe bunurile materiale, dar și pe viețile personajelor. Acțiunea se desfășoară pe două planuri narative: conflictul familial declanșsat de moștenirea averii considerabile a lui Costache Giurgiuveanu și formarea tânărului Felix Sima, tânăr sosit în București pentru a studia medicina (caracterul de Bildungsroman al operei).

            Subiectul este liniar, organizat clasic, în ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor. Firul epic al romanului se desfășoară după particularitățile specifice fiecărui moment al subiectului astfel:

           Expozițiunea prezintă cu precizie locul și timpul în care se desfășoară acțiunea: strada Antim, începutul lunii iulie, 1909. În contextul sosirii lui Felix SIma la această adresă, cititorul face cunoștință cu celelalte personaje și descoperă detalii despre caracterul acestora prin studiul interioarelor, care reflectă anumite trăsături de caracter ale membrilor acestei familii.

         Intriga se dezvoltă pe baza celor două planuri care se întrepătrund: competiția pentru obținerea moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și formarea tânărului Felix Sima, în contextul relațiilor tensionate din această familie.

        În desfășurarea acțiunii apare frecvent dorința de a se căsători a mai multor personaje, însă este adusă în centrul atenției relația oscilantă dintre Otilia, Felix și Pascalopol. Ea dorește căsătoria cu Pascalopol pentru singuranță și protecție, dar trăiește o iubire sinceră pentru Felix. Acesta, la rândul său, vede în Otilia idealul feminin.

       În punctul culminant al romanului, Moș Costache este tot mai speriat că va muri și face pregătirile necesare. Stănică Rațiu descoperă banii ascunși și și-i însușește, provocând moartea bătrânului.

        Deznodământul clarifică destinele personajelor, Stănică rațiu divrețează de Olimpia și se recăsătorește cu o altă femeie. Rămasă fără bani, Aglae își pierde speranța de a o mărrita pe Aurica. Cele două femei o alungă pe Otilia din casă. Otilia se mărită cu Leonida Pascalopol, deși îl iubește pe Felix. Acesta își împlinește visul și devine medic, apoi profesor universitar.

         O secvență narativă semnificativă care oglindește caracterul enigmatic al Otiliei este chiar spre finalul romanului, în întâlnirea de peste ani dintre Felix și Pascalopol, în care câteva frânturi din destinul Otiliei, acea fată nebunatică, pe care nu a putut să o înțeleagă în tinerețe, devenită acum o femeie matură, așa cum apărea în poza fostului ei soț, despre care chiar și el mărturisește că „Pentru mine e o enigmă”.

          Pentru Felix, ea este enigmatică prin maturitatea pe care acesta o descoperă în comportările ei, prin intuirea caracterului fiecărui personaj și prin modul în care dispune de toți cei din jur cu farmecul său. Otilia a avut iubirea juvenilă și sinceră a lui Felix, pe care a împărtășit-o, dar nu a păstrat-o, preferând iubirea senzuală și protectoare a lui Pascalopol, care-i oferea pe lângă aceasta și luxul pe care ea și-l dorea, însă refuză și această relație pentru o alta. Însuși autorul întărește caracterul ei enigmatic prin această cugetare „Enigmatică va fi în veci fata care respinge, dând totuși dovezi de afecțiune”.

         Romanul Enigma Otiliei rămâne o capodoperă a literaturii române din perioada interbelică care cucerește atât prin conținutul său, prin tipologia personajelor create și așa cum spunea însuși G. Călinescu prin introspecția pe care o provoacă în sufletul cititorului referitoare la alegerea pe care fiecare om trebuie să o facă: interesul sau demnitatea, banul sau fericirea?

                  🌺 Particularitățile de constructie ale unui personal din romanului Enigma Otiliei

2. Redactați un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentați particularități de construcție ale unui personaj din romanul Enigma Otiliei, de George Călinesci.

    În elaborarea eseului, veți avea în vedere următoarlee repere:

— indicarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din textul epic studiat;

— prezentarea a trei elemente de structură ale textului epic, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intrigă, relații soațio-temporale, tipologii d epersonaje, tehnici de carcatrizare a personajelor etc.):

— prezentarea a două trăsături ale personajului ales, ilustrate prin două episoade/scene narative semnificative.

REZOLVARE SUBIECT:

               George Călinescu face parte din seria scriitorilor de formație enciclopedică. El a fost romancier, poet, dramaturg, eseist și istoric literar. Romanele lui depășesc realismul clasic și asilmilează experiențele romanului modern. Prin acestea, George Călinescu creează caractere dominate de o singură trăsătură majoră asemănătoare tipologiilor de circulație universală: avarul, arivistul etc.

               Caracterizarea personajelor din Enigma Otiliei este realizată printr-o artă a gestului și a detaliului fizic care se sincronizează perfect cu vorbele personajelor. De asemenea, autorul folosește tehnica balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. Dintre personajele romanului, Leonida Pascalopol se remarcă mai mult la nivelul trăirilor decât în succesiunea evenimentelor. El reprezintă tipologia aristocratului superior.

              Trăsăturile sale fizice sunt prezentate prin ochii adolescentului Felix Sima care constată, la sosirea în casa lui moș Costache, că Pascalopol „era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totuși evitând impresia de exces....elegant prin finețea pielii și tăietura englezească a mustăților cărunte. Autorul insistă pe prezentarea ținutei lui Leonida Pascalopol. Aceasta este un semn al distincției sale. Îi sunt descrise croiala și culoarea hainelor, detalii ca: ghete albe, floarea de la butonieră, trăsura cu doi cai albi din care acesta coboară în fiecare seară în fața casei din strada Antim. În finalul romanului, îl revedem tot prin ochii lui Felix ca bătrân, uscat la față, dar tot elegant. Trăsăturile sale fizice reflectă structura morală a personajului, erudiția, gustul pentru artă și disticția pe care o dovedește în toate aspectele.

               Despre statutul său social aflăm că Leonida Pascalopol este un moșier bogat și manierat, admirat de toți din casa lui moș Costache. El se trăgea dintr-o familie „cu puțin sânge grecesc”, studiase la Bonn și în Franța și călătorise în toată Europa. Fusese căsătorit în tinerețe și era singur de foarte multă vreme. Aflăm acest lucru dintr-o remarcă a Otiliei „un bărbat șic, și singur, săracul”. Tot ea adaugă: E de o răbdare nemaipomenită. E politicos cu tanti Aglae și cu toți, numai ca să aibă sentimentul că se află într-o familie. Nu are pe nimeni”.

              De-a lungul romanului, trăsăturile de caracter definitorii pentru Pascalopol sunt sinceritatea, generozitatea și dreptatea. Acesta este carcaterizat în mod direct de către Otilia astfel: „este un om delicat, care poate fi de folos unor orfani”. În sprijinul acestei afirmații este semnificativă și precizarea că el îi plătește lui Felix taxele la Universitate, fără ca acesta să știe. Așadar, Pascalopol nu este interesat doar de orfana Otilia, față de care nutrește sentimente erotice. Prin noblețea caracterului său, el este un erou al romanului, de la început până la sfârșit.

            Pascalopol este tipul îndrăgostitului matur, dezamăgit și trist „pentru că nu trăiește decât o iluzie” și este conștient de prăpastia sentimentală dintre el și Otilia, dar alege să guste, pentru o clipă, dragostea tinerei fete. La întrebarea lui Felix „Și...de ce v-ați despărțit?” Pascalopol răspunde: „pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictisește, era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă anii cei mai frumoși”, dovedind până la final maturitatea gândirii sale, generozitatea și noblețea sufletească. Pascalopol este delicat și cu moș Costache. În episodul în care familia Tulea umple încăperea lui moș Costache, acesta trăiește adevărate sentimente de spaimă, privindu-i cum se așază în jurul mesei și se înfruptă din bucatele și din vinul lui, însă apariția lui Pascalopol împreună cu dosctorul Stratulat îi dă bătrânului avar un sentiment de liniște. Atitudinea caldă și dezibteresată a lui Pascalopol are puterea să câștige până și încrederea acestui bătrân avar, care se teme de orice prezență umană.

           Caracterizarea personajului este realizată în mod direct de către autor, de alte personaje, indirect prin faptele sale și gesturile sale, gândirea echilibrată, limbajul elevat și vestimentația personajului, dar și prin autocaracterizare. Pascalopol îi mărturisește lui Felix că „n-am prea stat să disting ceea ce este patern și ceea ce este viril în dragostea mea”. Sentimentele lui pentru Otilia sunt nelămurite, oscilând între patern și viril. Pentru Felix, Pascalopol e un rival. Amândoi sunt implicați într-un conflit sentimental, pentru a câștiga inima Otiliei. Pentru Otilia, el este un sprijin moral, revărsând asupra ei cu noblețe și eleganță ocrotirea sa.

          Leonida Pascalopol rămâne un personaj de referință în literatura română prin îmbinarea perfectă a rolurilor sale de aristrocrat, burghez, intelectual și artist. El este omul neînvins de egoism, care știe când și cum să ofere dragoste persoanei iubite, dar și când, tot din iubire, să îi ofere generozitate libertatea renunțând la sine pentru fericirea acesteia.

          Vă propun câteva subiecte rezolvate pentru concursul de titularizare din 2025, cu subiecte mai vechi. Le găsiți la atașamente.

SUBIECTUL I

1. LIMBA ROMÂNĂ

Se dă textul:

 Moromete se pregăti pentru al doilea drum şi când se întoarse arăta de nerecunoscut, atât de mult îi plăcuse. De astă dată drumul fusese şi mai aventuros şi Moromete povesti totul într-o seară, cu glas neobişnuit, şi fu ascultat cu uimire. Descopereau toţi, Cocoşilă, mama, fetele – până şi cei trei − că tatăl lor avea ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau, pe care ei nu le vedeau. Numai că spre sfârşit cei trei se dezmeticiră, sfâşiară vraja care îi ameţise şi căzură pe gânduri... (Marin Preda, Moromeţii)

1. Triftongi: des-co-pe-reau, ve-deau
2. Cuvinte derivate: vedere, nevăzut.
3. ,,Într-o”: Cratima, semn ortografic, s-a folosit în secvența citată pentru a evita hiatul și pentru a marca rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: prepoziția simpla 'într' și articolul nehotărât 'o'.
4. Al doilea = numeral ordinal cu valoare adjectivală

Când =  conjuncție

5. Drum = atribut genitival, G

,,Aspectul drumului  îl deprimă și mai mult.”

6. ,, …când se întoarse…” – prop. circumstanțială de timp
7. ,,Îmi doresc ce nu pot avea.” – prop. completivă directă introdusă prin pron. relativ ,,ce” (…ce nu pot avea).
8. Cei din jurul lui Ilie Moromete aveau o părere greșită despre acesta, astfel încât, uneori îi surprindea cu atitudinea și vorbele sale profunde, ironice. Cocoșilă, soția, fetele, până și cei trei băieți superficiali, sunt surprinși de capacitatea sa de a vedea lucrurile așa cum ei nu le puteau vedea.

2. LITERATURA

O SCRISOARE PIERDUTA

I.L. CARAGIALE

Reprezentată pe scenă în 1884, comedia „O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoperă a genului dramatic.

Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, cu un final fericit. Personajele comediei sunt inferioare. Conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţa. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia şi diferite tipuri de comic (de situaţie, de caracter, de limbaj şi de nume).

Încadrându-se în categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omeneşti, piesa prezintă aspecte din viaţa politică (lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru cameră) şi de familie (relaţia dintre Tipătescu şi Zoe) a unor reprezentanţi corupţi ai politicianismului românesc.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în piesă.
Textul dramatic este structurat în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.

Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin luptă de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută" – pretextul dramatic al comediei.Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Acţiunea comediei este plasată „în capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre" adică la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile.

Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime, compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată.

Personajele din comedii au trăsături care înlesnesc încadrarea lor tipologică. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatură română. Ele aparţin viziunii clasice pentru că se încadrează într-o tipologie comică, având o dominantă de caracter şi un repertoriu fix de trăsături.

Limbajul oral este mai spontan, mai puţin elaborat, fiind marcat prin: forme populare sau familiare, repetitii, exprimare eliptică, interogaţia, exclamaţia, simplitatea frazei. Sursele comicului sunt diverse şi servesc intenţia autorului de a satiriza defectele omeneşti puse în evidenţă pe fundalul campaniei electorale.

Comicul de moravuri vizează viaţa de familie (triunghiul conjugal Zoe –Trahanache – Tipătescu) şi viaţa politică (şantajul, falsificarea listelor electorale, satisfacerea intereselor personale).

Comicul de intenţie, atitudinea scriitorului faţă de personaje, se identifică prin limbajul lor, şi anume utilizarea neologismului reflectă adâncimea contrastului comic (ceea ce vor să pară / ceea ce cred că sunt faţă de ceea ce sunt cu adevărat). Personajele mai modeste în pretenţii sunt ironizate: ele doar pronunţă greşit (Pristanda, Cetăţeanul turmentat), fapt care sugerează dorinţa de integrare într-o lume superioară, în consonanţă cu noua lor stare socială. În schimb, ambiţiosul Caţavencu, incult, dar snob, cu pretenţii de erudiţie, este satirizat: pronunţă corect, dar atribuie sensuri greşite neologismelor. Un singur personaj este grotesc: Dandanache, „alesul" trimis de la centru. Senil, căzut în copilărie, mai prost decât oricare provincial, este incapabil de a asimila neologismul, nici măcar în mod incorect. Vorbirea lui este incoerentă, iar neologismul este înlocuit de interjecţie şi onomatopee.

Comicul de situaţie susţine tensiunea dramatică prin întâmplările neprevăzute, construite după scheme comice clasice: scrisoarea este pierdută şi găsită succesiv (acumularea progresivă, coincidenţă, repetiţia), răsturnarea de statut / evoluţia inversă a lui Caţavencu, teama exagerată de trădare a grupului Farfuridi – Brânzovenescu, confuziile lui Dandanache, care o atribuie pe Zoe când lui Trahanache, când lui Tipatescu şi interferenţa finală a intereselor în împăcarea ridicolă a forţelor adverse.

Comicul de caracter reliefează defectele general-umane, pe care Caragiale le sancţionează prin râs (de exemplu: demagogia lui Caţavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache).

Comicul numelor proprii este o formă prin care autorul sugerează dominanta de caracter, originea sau rolul personajelor în desfăşurarea evenimentelor: numele Trahanache este provenit de la cuvântul „trahana", o cocă moale, ceea ce sugerează că personajul este modelat de „enteres"; numele Dandanache vine de la „dandana" (boacăna, gafa), nume sugestiv pentru cel care creează confuzii penibile; numele Farfuridi şi Branzovenescu au rezonanţe culinare, sugerând prostia.
Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în acelaşi timp, atrage atenţia cititorilor / spectatorilor, în mod critic, asupra „comediei umane".

Stefan Tipătescu este personajul principal al operei, el participã la toate acțiunile ei, iar celelalte personaje acționează și reacționează în funcție de ce face el. Tipătescu este prefectul județului de munte si este stăpânit de aroganța celui ce se știe atotputernic.

După cum reiese, în mod direct, din conflictul principal al piesei, Tipătescu este tipul amorezului, fiind amantul Zoei Trahanche, soția celui mai bun prieten al său, Zaharia Trahanache. De-a lungul operei, Tipătescu dovedește că este un tip instruit, fapt sugerat prin replicile sale, intrând astfel în antiteză cu celelalte personaje care fac greșeli de exprimare și au ticuri verbale. El dă dovadă de inteligență în jocurile politice, dar uneori devine impulsiv și violent, la fel cum se întâmplă și într-unul dintre conflictele sale cu Nae Cațavencu. Acest fapt este reliefat în mod direct prin vorbele lui Zaharia Trahanache: „băiat bun, dar iute”.

Tipătescu este unul dintre stâlpii puterii locale, cãruia îi revine totul, încălcând legea și acceptând compromisuri. Astfel, după ce încearcă să scoată de la Cațavencu scrisoarea compromițătoare, el îi promite acestuia diferite funcții și moșia „Zăvoiul”, numai să intre în posesia „răvașului” cu pricina.  Această postură de a dispune de tot după bunul plac este caracterizată de Ghiță Pristanda: „moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica”, sugerând că Tipătescu apărea în ochii polițaiului drept deținătorul tuturor izvoarelor fericirii. De asemenea, opinia lui Pristanda pune în evidență, în mod indirect, altă trăsătură a prefectului, și anume imoralitatea.

Tipătescu, cu abilitate, știe să-l facă servil pe polițai, care se prezintă la ordin în orice moment. De-a lungul acțiunii se observă o pendulare a prefectului între dorința de ascensiune politică și sentimentele pentru Zoe. Dă dovadă de luciditate când cedează insistențelor amantei și promite susținerea candidaturii lui Cațavencu. De remarcat la Tipătescu este arta disimulării: față de Trahanache se preface că nu știe nimic de scrisoare, iar față de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu joacă rolul victimei.

Caragiale reliefează defectele și viciile lui Stefan Tipătescu, trăsături general-umane. El nu este încadrat în grupul politicienilor demagogi și inculți. Postura de amant este subliniată prin comicul de moravuri, autorul critică astfel moralitatea vieții de familie. Numele personajului este deosebit de sugestiv: „Tipătescu” ne duce cu gândul la un tip important în viața politică, dar și capabil de aventuri amoroase, datorită poziției sale.

SUBIECTUL AL II-LEA

Procesul de învățământ este principalul subsistem al sistemului de învățământ în cadrul căruia se realizează instruirea si învățarea elevilor si studentilor prin intermediul activitătilor proiectate, organizate si dirijate de către profesori, în conformitate cu anumite norme   și  principii  didactice,  într-un  context  metodic  adecvat,  apelând  la  resurse materiale și didactice potrivite, în vederea atingerii dezideratelor educației.

Procesul  de  învățământ  reprezintă  dimensiunea  dinamică  a  sistemului  de învățământ, deoarece în cadrul lui  are loc activitatea de învățare, iar elevii  și studentii sunt îndrumați  de către profesori  cum să învețe. Funcțiile generale ale sistemului de învățământ   sunt   realizate   în   cadrul   procesului   de   învățământ   prin   intermediul programelor de instruire formală (dar și nonformală) structurate și ierarhizate pe cicluri și ani de studii.

Procesul  de  învățământ  este  subordonat  din  punct   de  vedere  structural   și funcțional față de sistemul de învățământ. Dimensiunea operațională  a procesului de învățământ, dependentă de decizia profesorului, conferă  acestuia un anumit grad de libertate în  proiectarea, realizarea  și dezvoltarea curriculară a instruirii, dinamizând  și actualizând permanent sistemul de învățământ.

Perspectiva dinamică privește procesul de învățământ  ca un sistem “deschis  unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamică proprie (fluxuri de intrare, “input” –  și fluxuri de ieșire – “output”), cu capacitate de autoreglare.”

Analizat din punct de vedere sistemic, procesul de învăţământ poate fi definit ca o entitate cu o structură unitară şi dinamică, constituită din multimea componentelor, a relaţiilor cu contextul și a produselor, rezultate din interacţiunea multiplă a componentelor. Analiza sistemică permite cunoaşterea mai completă a componentelor şi a intercondiţionărilor, a funcţionalităţii procesului, a cauzelor care determină anumite distorsiuni, oferind posibilitatea unui management ştiinţific, pedagogic şi metodic al activităţii de predare - învăţare şi evaluare, ca procese fundamentale ale actului didactic.

Caracteristicile procesului de învăţământ sunt considerate urmatoarele:

1. Caracterul bilateral (profesor-elev) -biunivoc(1-1) -inter-activ.Procesul de învăţământ se realizează între partenerii principali care sunt profesorul şi elevul.

2.Calitatea de obiect şi subiect al elevului. Până la gimnaziu elevul este în mod predominant obiect al procesului de învăţământ deoarece profesorul are rolul determinant în formarea şi modelarea personalităţii acestuia în şcoală. Treptat în perioada preadolescenţei şi adolescenţei creşte rolul elevului în dobândirea cunoştinţelor, acesta devenind din ce în ce mai mult din obiect în subiect al educaţiei.

3.Caracterul informativ şi formativ al procesului de învăţământ. Procesul de învăţământ are ponderea cea mai mare în transmiterea cunoştinţelor generale şi de specialitate din toate domeniile de activitate, dar şi în formarea capacităţilor cognitive, afective şi acţionale ale elevilor.Pe măsura dezvoltării personalităţii elevului se creează un raport optim între caracterul informativ şi cel formativ al procesului educaţional, deplasindu-se accentul de pe aspectul cantitativ spre cel calitativ-formativ al predării- învăţării.

Procesul de învătământ este un ansamblu de activităţi organizate şi dirijate care se desfăşoară etapizat, în cadrul unor instituţii specializate, sub îndrumarea unor persoane pregătite în acest scop, în vederea îndeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.

În cadrul procesului de învăţământ se desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:

a) de predare, învăţare şi evaluare;

b) manageriale;

c) economico-financiare;

d) administrativ-gospodăreşti;

e) în afara clasei şi a şcolii.

Analiza sistemică a procesului de învățământ evidentiază  3 perspective de abordare:

- functională: urmăreste anumite finalităti;

- structurală: include resurse umane materiale, strategii, continuturi etc;

- operatională: se desfășoară prin operațiile de predare-învățare-evaluare;

Dimensiunea funcţională a procesului de invăţănânt reflectă legătura acestuia cu  sistemul de învăţământ, legătură realizată la nivelul raporturilor existente intre finalităţile pedagogice macrostructurale şi finalităţile pedagogice microstructurale.

Dimensiunea structurală a procesului de invătământ vizează sursele pedagogice angajate de sistem pentru realizarea calitativă a activității didactice si relatiile de colaborare instituite de "scoală" cu societatea civila in general, cu comunităţile educative, teritoriale şi locale, in mod special.

Dimensiunea operaţională a procesului de invălţămănt vizează activitatea concretă de predare-invătare-evaluare, realizată de cadrul didactic cu preşcolarii, elevii, studenţii.

Această dimensiune operaţională a procesului de invăţământ poate fi analizată ca acţiune cu scop de instruire şi ca acţiune didactică. Ambele sunt subordonate  activităţii/actiunii educaţionale care vizează formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii umane. Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ o constituie procesul de predare - învăţare - evaluare, strategiile didactice si metodele de invăţământ.

Funcţionalitatea procesului de învăţământ este asigurată de interacţiunile existente între componentele sale, obiectivele şi conţinuturile fiind cele care determină alegerea formelor de organizare, a strategiilor, a metodologiei şi tehnologiei didactice.

Cu alte cuvinte, procesul de învăţământ poate fi definit şi ca un ansamblu de elemente (obiective, continuturi, resurse umane — personal didactic şi de conducere, didactic auxiliar şi administrativ, elevi — resurse materiale — spaţii de învățămant, materiale didactice, terenuri şi baze sportive, poligoane de instruire-strategii de instruire, forme de organizare, tehnici de evaluare), care interacţionează în cadrul unei activităţi complexe, desfășurate în mod organizat şi sistematic, pentru realizarea unor finalităţi dinainte stabilite.

SUBIECTUL AL III-LEA

Programa de Limba şi literatura română, clasa a IV-a (OMEC nr. 3919/20.04.2005), cuprinde:

- obiectivul de referinţă Să manifeste atenţie şi toleranţă faţă de partenerul de dialog;

- conţinutul învăţării Comunicare orală. Adaptarea la particularităţile interlocutorului.

1. a) Numiţi metoda cea mai potrivită pentru realizarea obiectivului de referinţă şi învăţarea

conţinutului asociat, menţionate anterior.

    b) Precizaţi patru valenţe formative ale metodei numite.

2. Pe baza informaţiilor menţionate, referitoare la obiectivul de referinţă şi la conţinutul învăţării,

formulaţi un obiectiv operaţional (folosind un model de operaţionalizare la alegere), o sarcină de

învăţare şi un item de evaluare, astfel încât să evidenţiaţi corelaţia obiective – sarcini de învăţare –evaluare.

Cea mai potrivită metodă pentru realizarea obiectivului de referință și învățarea conținutului asociat este jocul de rol.

Acesta este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor relații, contexte de comunicare diverse, în care elevii experimentează din multiple perspective receptarea și emiterea unui mesaj.  Caracterul său formativ, stimulator și interactiv contribuie la apariția unor deprinderi, care le permit acestora să înțeleagă mai bine situațiile întâlnite în viața cotidiană. Valențe formative: activează din punct de vedere cognitiv, afectiv, acțional, asigură problematizarea unei situații, sporește gradul de înțelegere și participare activă, pune în evidență modul corect/incorect de comportare în anumite situații, fiind una dintre metodele eficiente de formare rapidă și corectă a convingerilor, atitudinilor și comportamentelor.

Obiectiv operațional: -să respecte reguli simple de desfășurare a schimburilor verbale care pot determina reușita comunicării (se consideră realizat dacă jumătate +1 din numărul elevilor respectă regulile unui dialog).

  Sarcină de învățare:

Simulați o situație de comunicare între un profesor și elev!

Item de evaluare:

Item subiectiv de tip eseu (liber)

Realizează un dialog între tine și bibliotecarul școlii căruia îi ceri sfaturi pentru a împrumuta o carte de literatură! Folosește corect formulele de salut și de solicitare!