Sistemul Solar este un sistem planetar care constă dintr-o stea centrală, Soarele, în jurul căreia orbitează o serie de corpuri cerești, inclusiv opt planete, planete pitice, sateliți, asteroizi, comete și praf cosmic.

Componentele principale ale Sistemului Solar
Sistemul Solar este dominat de Soare, care deține aproximativ 99,86% din masa totală a sistemului și exercită o forță gravitațională ce menține toate corpurile pe orbitele lor.

Planetele

Există opt planete majore în Sistemul Solar, care orbitează în jurul Soarelui în următoarea ordine, începând de la interior spre exterior:

Planetele interioare (telurice):

Mercur: Cea mai mică planetă și cea mai apropiată de Soare.

Venus: A doua planetă, cunoscută pentru atmosfera sa densă și fierbinte.

Pământ: A treia planetă, singura cunoscută cu forme de viață.

Marte: A patra planetă, adesea numită "Planeta Roșie".

Planetele exterioare (gigante gazoase și de gheață):

Jupiter: A cincea planetă, cea mai mare din sistem, o gigantă gazoasă.

Saturn: A șasea planetă, renumită pentru sistemul său de inele proeminente.

Uranus: A șaptea planetă, o gigantă de gheață cu o înclinație orbitală unică.

Neptun: A opta planetă, cea mai îndepărtată de Soare, o gigantă de gheață.

Alte corpuri cerești

Asteroizi: Majoritatea se găsesc în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, dar unii sunt "hoinari" și traversează orbitele planetelor interioare.

Planete pitice: Corpuri cerești precum Pluto, Eris, Makemake, Haumea și Ceres.

Comete: Corpuri de gheață care, atunci când se apropie de Soare, dezvoltă o coamă și o coadă vizibile.

Sateliți naturali: Corpuri care orbitează în jurul planetelor (de exemplu, Luna Pământului).

Toate aceste corpuri se mișcă în Univers într-un echilibru dinamic, guvernat de gravitația Soarelui.

        Terra, planeta noastră, are o formă asemănătoare corpului geometric, denumit sferă.

    — este a treia planetă de la Soare;

    — este o planetă de mărime mijlocie între celelalte planete ale Sistemului Solar;

    — suprafața totală a Terrei (continente și oceane) este de 510 milioane km pătrați.

        Mișcările Terrei

   Pământul efectuează în spațiul cosmic două mișcări fundamentale:

     1. miscarea de rotație

     2. mișcarea de revoluție

   Mișcarea de rotație este mișcarea pe care planeta noastră o realizează în jurul axei sale, rotindu-se de la vest la est și durează aproape 24 de ore (o zi și o noapte)

   Care sunt consecințele mișcării de rotație?

    a. succesiunea zilelor și a nopților pe Glob.â

    b. jumătate de planetă este mai luminată și încălzită de Soare, în timp ce cealaltă jumătate este umbrită și se răcește.

    Mișcarea de revoluție este mișcarea pe care Pământul o realizează în jurul Soarelui, iar timpul necesar pentru efectuarea acesteia este de 365 de zile și șase.

    Care sunt consecințele mișcării de revoluție?

     a. formarea anotimpurilor (la care contribuie și înclinarea axei terestre)

     b. formarea zonelor de climă: caldă, temperată, rece

     Caracteristici generale

     Elementele componente principale observabile ale suprafeței planetei noastre sunt:

    Atmosfera - cuprinde aerul, forma alcătuirea și mișcarea aestuia.

    Hidrosfera - cuprinde întindrile de apă (mări, oceane, râuri, lacuri).

    Biosfera     - cuprinde totalitatea viețuitoarelor (plante și animale) situate în diferite medii de existență (pe uscat, în oaceane și mări, zone înghețate, etc)

    Toate acestea sunt denumite GEOSFERA

   În prezent, planeta noastră este afectată de un fenomen global, numit POLUARE

Dicționar

  Atmosfera - învelișul de aer al Pământului.

  Biosfera - toate viețuitoarele Pământului

  Geosfera - întinderea suprafeței Pământului formată din elementele de bază (aer, viețuitoare, relief)

  Hidrosfera - învelișul de apă al Terrei

  Poluare - fenomen de modificare a elementelor naturale ale planetei (aer,apă) cu substanțe dăunătoare, folosite de om.

                                                           EVALUARE  SUMATIVĂ

                                                       Orizontul apropiat şi local

 1. Completaţi:

         Clasa noastră are ferestrele orientate spre_________. Şcoala noastră se numeşte __________________________. Adresa şcolii _____________________. Localitatea noastră se numeşte ________________. Un oraş poate avea fi format din mai multe grupări de blocuri numite__________________. Cartierul nostru se numeşte ______________. Oraşul nostru este străbătut de râul___________________ şi este situat într-o zonă de _________________.

2. Răspundeţi la întrebări!

____________________________________________________________________.

____________________________________________________________________.

____________________________________________________________________.

____________________________________________________________________.

                                     Descărcați fișa completă de la atașamente

https://i.postimg.cc/tCLxM8TD/orizontul-local-evaluare-sumativa-clasa-a-IV-a-1.jpg

https://i.postimg.cc/5tmQj0mk/orizontul-local-evaluare-sumativa-clasa-a-IV-a-2.jpg

                                                    🤠 Marea Neagră

          Marea Neagră este situată în partea de sud-est a Europei, la limita cu Asia, fiind străbătută, în partea nordică, de paralela de 45 ̊lat. N. Este o mare de tip continental fiind dominată de suprafețe continentale, dar comunică cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor și Dardanele.

        Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa şi Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia.

        Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee şi deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice şi prezintă o serie de aspecte unice în lume.

       Marea se întinde pe o suprafaţă de 413.000 km². Cel mai adânc punct se află la 2206 m sub nivelul mării în apropierea de Ialta.

       Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, faţă de 24-34 la mie în alte mări şi oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade şi mai mult, în mod obişnuit fiind între 7 şi 12 la mie.
 

                                            Legende despre Marea Neagră

1. De ce a fost numită marea „Neagră“

                                           

                                               Istoria numelui Mării Negre 

      De-a lungul istoriei, Marea Neagră a avut foarte multe nume până când să ajungă la actuala denumire. Primii care au botezat-o au fost cimerienii, un popor de origine geto-tracică, care a trăit la nordul și la nord-vestul Mării Negre spre apus și spre Dunăre între secolele XVI și XI î.Hr. 

      Aceștia au numit-o „Axaina”, adică „albastru închis“. Au urmat sciţii, popoare migratoare de păstori şi buni luptători ce au ocupat în secolul al VIII-lea î.Hr. nordul Mării Negre. De altfel, conform unor scrieri ale vremii, des citate în sursele anglo-saxone, cuvântul „neagră” din actuala denumire a mării noastre ar fi o traducere a cuvântului scitic „Axaina”. 

      Mai târziu, grecii antici au denumit-o „Marea Inospitalieră” din cauza faptului că era dificil de navigat, dar și a triburilor ostile care locuiau pe malurile sale. Începând cu secolul VIII î.Hr., după dezvoltarea cu succes a coastei de către coloniștii din Halikarnas (Bodrum-ul de azi), foști colonişti fondatori ai cetăţii Histria, marea a primit denumirea de „Pontus Euxinus” sau „Mare Scythicum, care însemna „Marea primitoare”. 

      Grecii îi spuneau astfel deoarece furtunile care se produceau în apropierea țărmului erau o raritate, iar în locul unde Dunărea se vărsa în mare apa era bună de băut. Apa dulce adusă de Dunăre era mult mai puţin densă decât apa sărată, astfel că se menţinea la suprafaţă. Astfel, la suprafaţa Mării Negre, pe întinderi mari în zona gurilor de vărsare, apa se putea bea.

                                          2. Potopul a crescut salinitatea mării

 

       Apa are o salinitate relativ scăzută, mai ales în straturile superioare, de 17 la mie. Dar la origini, Marea Neagră avea un nivel de salinitate mult mai scăzut decât în prezent. Atunci când furia apelor a rupt limba de pământ ce despărţea marea de oceanul planetar şi s-au format strâmtorile Bosfor şi Dardanele, apa foarte sărată din vechea mare Tetis au pătruns în apele Mării Negre, odată cu multe specii noi.

 

                               3. Sunt două mări suprapuse: una vie şi una moartă

 

     După ce salinitatea mării a crescut, cele mai rezistente specii autohtone s-au menţinut lângă gurile de vărsare ale fluviilor, acolo unde apa era mai dulce. Altele nu s-au putut adapta şi au murit.

    „Toată această masă de vieţuitoare, nefiind curenţi verticali, s-a aşezat pe fundul mării şi a început să se descompună, ceea ce a presupus un consum de oxigen. Aşa se face că astăzi, în adâncuri, nu există oxigen, ci doar hidrogen sulfurat şi, neexistând curenţi verticali, acele ape rămân aproape moarte“, explică cercetătorul Răzvan Popescu- Mirceni.

     Acolo trăiesc doar bacteriile anaerobe. Tocmai de aceea consideră că există de fapt două mări: una vie oxigenată şi alta moartă. În lipsa curenţilor verticali, cele două lumi nu interacţionează. „Tocmai de aceea Grigore Antipa considera că Marea Neagră este unică“, spune Popescu-Mirceni.

 

                                               4. Muzeul din adâncuri

 

        Fundul Mării Negre este considerat un loc de fosilizare extrem de interesant, tocmai pentru că, neexistând oxigen la adâncimi mai mari de 200 de metri, toate epavele care au ajuns acolo de-a lungul timpului au fost perfect conservate.

 

                                          5. Invadată continuu de specii

 

      Marea Neagră este supusă încontinuu procesului invaziv. Navele ce tranzitează apele aduc cu ele şi specii din alte colţuri ale lumii, ce se adaptează imediat. Aşa s-a întâmplat cu melcul Rapana Venosa. Unele specii, care seamănă foarte bine cu meduzele, cu invadat apele şi au dezechilibrat ecosistemul, hrana lor fiind constituită din icre de peşte. Până şi scoicile pe care le găsim pe plajele litoralului românesc sunt „importate“ din alte mări. „Scoicile albe au ajuns în apele Mării Negre în urmă cu 40-50 de ani“, spune Răzvan Popescu – Mirceni.

 

                                                   6. Are rechini!

 

      Răpitorul ce se găseşte în apele Mării Negre este cunoscut sub denumirea populară de „câine de mare“ şi măsoară aproximativ un metru. „Este foarte rar şi foarte sperios. Din aceeaşi familie ar mai fi pisica de mare şi vulpea de mare, întâlnite mai frecvent“, a adăugat Răzvan Popescu-Mirceni.

 

                                             7. O mare fertilă pentru alge

 

        De ce pe litoralul românesc sunt mai multe alge decât la ţărmul vecinilor bulgari? În zona ţării noastre, algele anuale se dezvoltă foarte bine, fiindcă găsesc hrana de care au nevoie. Litoralul nostru este mult mai apropiat de locul de vărsare a Dunării în mare, iar fluviul aduce nutrienţii cu care algele se hrănesc.
„În plus, Capul Kaliakra, din Bulgaria, funcţionează ca o barieră în calea apelor Dunării, iar maricultura din zonă favorizează dezvoltarea algelor perene”, spune biologul. În plus, scoicile filtrează apa, care în Bulgaria este mult mai curată.

 

                                         8. Ascunde specii pe cale de dispariţie

 

      Cercetătorii din toate zonele costiere - Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina - au ajuns la concluzia că 160 de specii de plante şi animale marine şi costiere sunt din ce în ce mai rare sau ameninţate cu dispariţia. În Cartea Roşie a Mării Negre găsim specii precum nisetrul, păstruga, zarganul, steaua de mare, foca de Kaliakra, crabul de piatră, marsuinul, tonul, rândunica de mare.

 

                                         9. Bomba de hidrogen din adâncuri

 

      Gheorghe Mărmureanu, directorul onorific al Institutului de Fizică a Pământului, spune că riscul ca aceste depozite de hidrogen sulfurat ce se află în adâncuri să producă vreodată catastrofe naturale este extrem de mic. „Doar în cazul în care ar urma ceva neprevăzut, un dezastru la care nimeni nu se gândeşte. În rest, nu trebuie să ne facem probleme“, spune profesorul Mărmureanu.

 

                                    10. Există ameninţarea unui tsunami!

 

          Există pericolul formării de valuri uriaşe şi în Marea Neagră. Un astfel de fenomen s-a produs în 1901, în zona Mangalia. „Cutremurul a fost în martie 1901 în zona Şabla, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a produs valuri tsunami în zona Mangalia. Un astfel de cutremur mai poate avea loc peste 400-500 de ani”, a declarat prof. Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Naţional de Fizică a Pământului.

         De altfel, poveştile vechii cetăţi elene Callatis sunt scufundate sub apele învolburate ale Mării Negre.

                                                          🤠 Delta Dunării

– este cea mai joasă unitate de relief, clădită de Dunăre și de mare

– înainte de vărsarea în mare, fluviul se desparte în 3 brațe : la nord Chilia, care formează granița cu Ucraina, la mijloc Sulina, cel mai scurt braț, pe care înaintează vapoarele de pe mare până la Brăila și la sud Sfântu Gheorghe;

– între aceste brațe se întinde Delta Dunării în ce mai mnare parte mlaștini, lacuri și canale

– porțiunile de uscat se numesc grinduri;

– vegetația Deltei este alșcătuită din stuf, arbori iubitori de umezeală (sălcii, răchite) și mici păduri de stejar, pe unele grinduri (Letea);

– aici trăiesc foarte multe specii de păsări (pelicani, cormorani, lebede) și de pești

– din cauza întinderilor mici de uscat, populația est epuțin numeroasă;

– singurul oraș este Sulina;

– principalele bogății ale Deltei sunt stuful și peștii;

– datorită peisajelor deosebite, a faunei bogate în specii rare, Delta Dunării a fost declarată rezervație naturală, cunoscută în toată lumea, de aceea suntem obligați moral să o protejăm dincolo de lege.

Fauna

Fauna Deltei este probabil cel mai important factor pentru care acest teritoriu a fost declarat ca şi rezervaţie a biosferei.

Păsările reprezintă faima Deltei Dunării, aici se intâlnesc peste 327 de specii de păsări ceea ce este cea mai bogată şi variată colonie de păsări din Europa. Din totalul speciilor de păsări 218 cuibăresc în Deltă, restul fiind doar în trecere, fiind prezente doar în anumite sezoane. Dintre speciile de păsări ocrotite din Delta Dunării amintim: pelicanul comun şi pelicanul creţ, piciorongul, ciocintors, egreta mică şi egreta mare, lopătarul, călifarul alb şi călifarul roşu, lebăda mută şi lebăda cântătoare precum şi una dintre cele mai rare păsări din Europa: vulturul codalb

Peştii sunt atracţia celor împătimiţi în arta pescuitului sportiv. Aici trăiesc 110 specii de peşti dintre care 75 sunt specii de apă dulce. Printre cele mai valoroase specii de peşti din Deltă se numără cu siguranţă sturionii. Aceştia sunt apreciaţi mai ales datorită icrelor negre (caviarul). Dintre speciile de sturioni existente pe plan mondial sunt prezente în Delta Dunării: morunul, nisetrul, păstruga (sturionii marini), cega şi viza (sturionii de apă dulce). Alte specii de peşti: scrumbia (peşte migrator), crapul, carasul, bibanul, ştiuca, somnul (cel mai mare peşte din Deltă – poate ajunge chiar şi la 400 de kilograme), salăul, avatul, roşioara

Mamiferele sunt reprezentate mai ales de animale de talie mică: vidra, nurca, dihorul, enotul, vulpea.

Reptile şi amfibieni se intâlnesc la tot pasul. Cele mai reprezentative fiind broaştele ţestoase şi şerpii de apă

Flora

Vegetaţia Deltei este luxuriantă, pe alocuri vizitatorul are impresia că se află într-o veritabilă junglă. Putem deosebi mai multe tipuri de plante: plante de uscat , plante riverane şi de plaur şi plante cu frunze plutitoare.

Dintre plantele de uscat menţionăm plopul, arinul, salcia albă, frasinul. Plantele riverane şi de plaur sunt reprezentate de stuf, papură, măcriş, floarea de nu mă uita, feriga de apă, izma broaştei. Un aspect interesant de notat este faptulo că Delta Dunării reprezintă cea mai compactă suprafaţă stuficolă din lume (circa 240 000 de hectare). În ceea ce priveşte plantele cu frunze plutitoare, ele sunt reprezentate de nufărul alb (Castalia Alba), nufărul galben, iarba broaştelor, limba apei, ciulinii de baltă.

Un element de vegetaţie aparte îl reprezintă plaurii – aceştia sunt insule de vegetaţie plutitoare, un veritabil amestec de rădăcini, ierburi, stuf şi resturi organice. Plaurii se formează atunci când în rizomii de stuf (tulpinile subterane ale stufului) se acumulează gaze care duc la ridicarea stratului de stuf. Plaurii sunt de mai multe tipuri: mobili (se deplasează liber), împotmoliţi şi fixaţi. Plaurii pot fi periculoşi pentru navigaţie deorece împinşi de vânt pot închide canalele sau lacurile îngreunând semnificativ navigaţia.

Populaţia

Delta Dunării este cea mai puţin populată zonă din Europa temperată, densitatea medie fiind de 2 locuitori la kmp. Populaţia totală se ridică la aproximativ 15000 de locuitori din care 4600 în oraşul Sulina iar restul în 27 de sate. Dintre aceste sate doar 3 au mai mult de 500 de locuitori.

Printre cele mai importante localităţi se numără: Sulina, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche, Crişan, Malicu, Pardina, Mila 23, Caraorman, Periprava. În ceea ce priveşte componenţa etnică a locuitorilor aici putem întâlni o gamă variată de naţionalităţi. Alături de români trăiesc ruşi lipoveni, turci, tătari, ucrainieni.

                                                      🌺 Câmpiile

                https://i.postimg.cc/fT83MHDh/image-2025-01-26-170358461.png

       Ne uităm pe harta României și răspundem la următoarele întrebări. 

        1. Care sunt câmpiile României?

            Câmpiile României sunt: Câmpia Română și Câmpia de Vest.

       2. Unde este situată Câmpia Română?

           Câmpia Română este situată în sudul țării și este formată prin sedimentare.

       3. Care sunt cele mai importante subdiviziuni ale Câmpiei Române?

           Cele mai importante subdiviziuni ale Câmpiei Române sunt:

            - Câmpia Olteniei care este traversată de Jiu;

            - Câmpia Munteniei este cuprinsă între Olt și Argeș;

            - Câmpia Bărăganului situată în sud-est.

      4. Care sunt vecinii Câmpiei Române?

          Vecinii Câmpiei Române sunt: Podișul Getic la nord; Subcarpații Curburii la nord-est.

     5. Unde este situată Câmpia de Vest?

         Câmpia de Vest este situată în vestul țării și este diviziune a Câmpiei Panonice, care se continuă în Ungaria;

         - are înălțimi sub 100 de m și este foarte slab înclinată, de aceea râurile pot provoca inundații;

         - partea de sud se numește Câmpia Banatului.

     6. Care sunt vecinii Câmpiei de Vest?

         Vecinii Câmpiei de Vest sunt: Carpații Orientali și Depresiunea Colinară a Transilvaniei.

                                                        Delta Dunării

         Delta Dunării este cel mai nou teritoriu, fiind o câmpie în formare. Aceasta a luat naștere prin depunerea sedimentelor aduse de Dunăre.

                                            Clima, vegetația și resursele

        Clima în câmpiile României este caracterizată prin temperaturi ridicate. În Câmpia de Vest cad precipitații mai bogate decât în Câmpia Română.

        Vegetația de stepă și silvostepă a fost înlocuită de culturi agricole pentru că solurile sunt foare fertile(bogate). Se cultivă mai ales grâu, porumb și floarea-soarelui.

                                                       Hidrografia

       Râurile se scurg încet și șerpuit din cauza înclinării slabe. Din acest motiv, ele vor crea inundații, mai ales primăvara, când se topește zăpada.

                                                Populația și așezările

      La câmpie se află un număr însemnat de locuitori care trăiesc în localități cu întindere mare. Aici se află multe orașe cu peste 100 000 de locuitori. Printre aceste se află? București, Ploiești, Craiova, Galați (în Câmpia Română) și Timișoara, Arad, Oradea (în Câmpia de Vest).

                              Activități economice în cele două câmpii.

      În Câmpia Română, care este principala regiune agricolă a țării se cultivă: cereale (grâu, orz, ovăz, etc.) și plante tehnice. În luncile râurilor se cultivă legume. Pe dunele de nisip s-au dezvoltat podgoriile cu viță-de-vie. Se adaugă fermele zootehnice specializate în creșterea animalelor.

      În Câmpia de Vest, care este a doua regiune agricolă a țării, se cultivă plante și s-a dezvoltat creșterea animalelor. La orașe s-au dezovlat celelalte sectoare economice (industrie, transporturi, comerț, turism).

      La atașamente găsești fișa în format word al hărții câmpiilor Române, de lipit pe caiete

                                            🌻 Munții Carpați

               Munții Carpați s-au format în urmă cu milioane de ani și sunt situați în Europa Centrală, pe teritoriile mai multor țări.

              → în comparație cu alți munți de pe glob, Munții Carpați au înălțimi medii, puține vârfuri depășind 2 500 metri;

              → în țara noastră Munții Carpați ocupă o poziție centrală și se desfășoară de la granița de nord (în Ucraina), până la Defileul Dunării;

            → ating cea mai mare înălțime în Vârful Moldoveanu, 2 544 m, din Munții Făgăraș;

            → Munții Carpați s-au format în cea mai mare parte prin încrețirea și înălțarea scoaței Pământului;

            → La data de 26 septembrie se aniversează Ziua Mondială a Munților Carpați

https://i.postimg.cc/wjNdvYBV/carpati.png

            Munții Carpați sunt împărțiți în trei grupe: Carpații Orientali (la est), Carpații Meridionali (la sud) și Carpații Occidentali (la vest)

                                              🌻 Carpații Orientali

            → sunt situați în partea de est a Depresiunii Colinare a Transilvaniei;

            → se întind de la granița de nord a țării până la valea râului Prahova;

https://i.postimg.cc/CKJrMcb7/carpatii-orientali.png