🌻 Două culegeri de ajutor în activitatea didactică

                                          🌻 Cetatea lui Bucur de Dumitru Almaș

       La temelia începuturilor multor fapte mai de seamă, a multor clădiri mai mari, a multor sate ori oraşe mai frumoase stă o poveste. Aşa, de pildă, vreţi voi să ştiţi de ce cel mai mare oraş al Romaniei, capital țării, se numeşte Bucureşti?

       Cică, demult, demult, pe vremea aceea tulbure cand năvăleau feluriţi oameni răi și prădalnici, cum au fost tătarii, prin luncile Dâmboviţei, prin pădurile şi poienile din acea parte a țării, pe acolo pe unde acum se întinde Bucureştiul, în vremea aceea umbla un cioban cu turma lui. Îl chema Bucur. Avea oi multe: şi albe şi negre şi brumării. Avea de asemenea câini voinici, care nu se temeau nici de lupi, nici de urși, nici de vulturii cei mari care, mai ales primăvara, se repezeau din văzduh ca săgeata, şi-i înhaţau în gheare mieii cei tineri şi jucăuşi, şi le sfâşiau blăniţa moale cu clonţul lor ascuţit şi tare ca oţelul. Mai avea ciobanul Bucur şi vreo doisprezece măgari, pentru purtat poverile ciobanilor şi vreo zece cai graşi şi frumoşi, numai buni de alergatură la drum lung. Om cumsecade era Bucur ciobanul; iar la târla lui de oi ţinea mulţi ucenici şi ciobani, toţi zdraveni şi meşteri la închegat caşul, la tuns oile şi la pregătit pieile pentru bundiţe şi cojoace. Şi trebuia să fie zdraveni, pentru că nu numai de fiare trebuia să aperet urma, ci şi de cete prădalnice de oameni răi care, cum am spus, mişunau pretutindeni, în acele vremuri tulburi şi pline de primejdie.

      De multe ori tătarii au furat oi, berbeci, miei şi măgari din turma lui Bucur. De multe ori au dat foc stânilor lui. Ba, chiar i-au ucis doi câini, din cei mai credincioşi; iar pe unul dintre ciobani, unul mai tinerel, l-au prins cu laţul, l-au luat rob şi l-au dus în ţara lor.

      Se vede însă ca acei oameni ai jafului se înnădiseră la rele, pentru că, în iarna, au răpit şi pe fata baciului Bucur, pe Anca. Frumoasă fată! Cu păr ca borangicul, cu ochi ca floarea de cicoare si cu trup mlădios de căprioara. Tot cu laţul au prins-o cănd, singură în stană, torcea lâna pentru sumanele ciobanilor. S-a zbătut ea, cât a putut; dar răii s-au dovedit mai puternici.

      Aflând de asemenea răpire, Bucur Ciobanul s-a aprins de durere și de manie. A încălecat în graba mare şi, împreună cu încă doi fârtaţi, a galopat în urma tătarilor. Şi au galopat, au galopat, zile şi nopţi în şir. Nu i-au ajuns decât la o apă mare, numită, Nistru. Cum era iarna, apa îngheţase. Simţindu-se urmăriţi, tătarii s-au avântat să treacă râul cel mare pe gheaţă, ca pe pod. Dar se vede ca gheaţa nu era prea groasă că, iaca, a pârâit, s-a crăpat şi acei tătari, huştiuluc! În bulboana adâncă, aşa cum se aflau: cu cai şi cu prada cu tot. Unii au scăpat pentru că armăsarii lor ştiau să înoate; alţii s-au înecat.

      Anca ştia să înoate, iar părintele sau, Bucur, și fârtaţii lui au sărit s-o ajute a ieşi dintre sloiurile de gheaţă.

      Aşa s-au întors, toţi patru la stâna de pe malul Damboviţei. Aici, pe un dâmb, şi-au clădit o casă mare și au împrejmuit-o cu gard înalt din butuci groşi, ca un adevărat zid de cetate. Apoi, când Anca s-a măritat şi a avut copii, deci familia baciului Bucur a sporit, au construit şi o bisericuţă, care se vede şi azi, şi se cheama chiar „Biserica lui Bucur”.

       Cu anii, s-au adunat aici tot mai mulţi români. Iaca aşa, în jurul casei lui Bucur, după sute şi sute de ani, s-a format un oraş, căruia oamenii i-au zis Bucureşti, frumoasa capitală a României.

                                                       Legenda Dragobetelor

         Ziua de Dragobete se sărbătoreste în fiecare an pe 24 februarie și are rădăcini adânci în cultura si traditiile românesti, legenda spunând ca aceasta își are originile înca din era dacică. Dincolo de faptul ca reprezintă sărbatoarea romanească a iubirii, puțini știu cine a fost cu adevarat Dragobetele. Aceasta sărbătoare nu marchează doar dragostea romanilor, ci si începutul primaverii si al anului agricol, momentul în care întreaga natură renaste și păsările își caută cuiburi.

                                                             În mitologie

        Dragobetele este identificat cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacaă si cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, acesta fiind ales drept ocrotitorul iubirii romanilor. Legenda spune ca Dragobtele, tânăr voinic și chipeș, era fiul babei Dochia si era un fecior extrem de iubăret care le facea pe tineretele fete să-și piardă mințile. Dragobete este asociat cu imaginea barbatului tânăr și curajos, ca un Făt-Frumos. Obiceiurile stravechi mai spun și că pe 24 februarie oamenii își aranjau casele pentru a face o primire frumoasă pentru “zeul iubirii” care venea alături de zânele încarcate de daruri de iubire. De asemenea, toți cei din gospodarie caută ușa să-l întâmpine pe Dragobete fără o persoană alături fiindcă, în caz contrar, ei erau sortiți să mai aștepte încă un an până când aveau să-și găsească perechea.

                                                         Legenda mai spune că...

       Sărbătoarea de Dragobete a pornit de la legenda în care se spunea ca imediat după prânz, în satele românești unde se celebra iubirea, tinerii se întorceau de la pădure, cu buchetele de flori de primăvara.

În acel moment, în vatra satului, avea sa debuteze ritualul de pețire: flacaii alergau fecioarele pe care le plăceau, în încercarea de a le săruta si de a le împărtași astfel, dragostea lor. Dacă fata se lăsa prinsă și sărutată, acest lucru urma să ducă la logodnă si apoi, la căsătoria celor doi. Evenimentul era marcat de spor și noroc, întrucat s-a desfășurat sub semnul zeului iubirii.

      Până în ziua de astăzi, 24 februarie a rămas cu semnificația trezirii naturii, a păsărilor care încep să-și caute cuiburi și a oamenilor care rezonează cu trezirea naturii la viață. Odata cu 24 februarie întreaga natură răsuna a veselie, păsările își luau zborul, copacii încep sa înverzească, ziua se mărește.

• Se crede că cei care sărbătoresc Dragobetele sunt feriți de boli tot anul, în special de febră.
• Nu este voie să plângi în această zi, deoarece se spune că vei atrage supărări și ghinion în dragoste pentru lunile ce urmează.
• În această zi nu se sacrificau animale și nu se lucra greu la câmp, însă curățenia în casă era permisă pentru a atrage sporul.

                                                  *****************

                                                  Legenda lui Dragobete

        Bătrânii spuneau că Dragobete era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia, despre care se credea că ar fi fost fiica lui Decebal, şi… că însuşi Traian, Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soţie. Cine o vedea cu părul bălai împletit în două cozi ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura şi cu buzele roşii cu miresme de frăguţe, rămânea înmărmurit de frumuseţea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, şi avea o turmă de mioare pe care o ducea, zilnic, la păscut, în poienile cu iarbă fragedă.

         Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor şi de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care îşi adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, şi Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn.

        Pe la miezul nopţii, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceaţă care a acoperit lumina lunii, şi a învăluit într-o tandră îmbrăţişare, trupul fecioarei adormite…

       A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, şi totul i se părea schimbat. Pe buze, mai purta încă… mireasma delicată a unui sărut. Neştiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta, şi un glas duios de fluier se auzea în depărtări…

       Viaţa şi-a continuat cursul normal, dar Dochia nu ştia ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba… din zi în zi. La 9 luni, de la întâmplarea cu Ceaţa, pe 24 februarie, a venit pe lume Dragobete. Ursitoare şi naşe i-au fost patru zâne,Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare dintre ele i-au adus în dar ceea ce au crezut că-i mai frumos şi mai util în viaţă. Primăvara i-a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai prejos, şi i-a dăruit copilului, căldura iubirii, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier care să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârşit, naşa-Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roşu… cusut cu perle. Straiul era astfel conceput… încât creştea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat.

       Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier şi iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii… spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de fete. Pentru că nimeni nu ştia cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul Muntelui, în timpul împreunării cu Dochia, când acesta s-a transformat în ceaţă… Adevărul este că, o perioadă de timp, nimeni nu l-a mai zărit pe fecior, şi nici nu i-a mai auzit cântecul fluierului.

       În creierul muntelui, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau „flori de piatră” în buchete albe, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân Înţelept. Pe când păştea oiţele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu acest Înţelept care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de surpriză, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea plantele de leac, ştia a vorbi cu păsările, înţelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i frică de fiarele sălbatice.

          Când a revenit în lume, aceasta l-a primit cu braţele deschise. Mai mult ca oricând, trezea iubirea în inima fetelor. Călătorea cu viteza gândului, şi se înfăţişa acolo unde era chemat…Bărbaţii îl îndrăgeau şi ei. Nimeni nu ştia care este secretul care-i făcea pe bărbaţi să-l placă, şi să nu fie gelos pe el.

           Asta, până într-o zi, când un bătrân a dezvălui secretul. Pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat… şi-i învăţa secretele iubirii. Totul se făcea sub jurământ…Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât, având peste 100 de ani, se considera a nu se mai afla sub jurământ.

          Legenda spune că, după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu, şi de la mamă la fiică, Spiritul Muntelui şi-a chemat copilul la pieptul lui. La cererea tatălui, Maica Domnului, l-a transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete zis şi Năvalnic, doarme în „carnea” tatălui, renăscând în fiecare primăvară… Şi, în mileniul 3, unele fete, chiar şi femei ale acestui popor, mai cred încă în puterea magică a năvalnicului.

                                                  🌻 Fetița cu chibrituri

                                                                     de Hans Christian Andersen

             Era cumplit de frig; începuse să ningă de dimineață și ningea întruna; se și întunecase, seara se apropia, seara cea din urmă a anului. Pe frigul mare, în viscol, mergea o biată fetiță pe o stradă în sus; pe cap n-avea nici broboadă, nici nimic, și picioarele îi erau goale.

              Când plecase de acasă, de dimineață, plecase cu pantofi în picioare, niște pantofi vechi pe care îi purtase multă vreme mama ei și care erau mari de-i ieșeau din picioare. De aceea îi și pierdu când fu silită să dea fuga să n-o calce niște trăsuri care veneau în goana cailor. După ce trecură trăsurile, se întoarse ca să-și caute pantofii, dar nu mai dădu de ei, căci un ștrengar de băiat îi luase unul și fugea cu el râzând, iar pe celălalt îl prăpădise de tot roatele trăsurilor.

              Și biata fetiță nu mai avu cu ce să-șu ferească de frig picioarele care se roșiseră și se învinețiseră. În șorț avea niște cutii cu chibrituri și în mână avea iar o cutie de chibrituri. Dar în ziua aceea, în ajunul Anului Nou, toată lumea avea treabă. Cine să se mai oprească pe viscolul acela, să se uite la biata nenorocită și să stea să-i dea de pomană vreun gologan!... Ziua era pe sfârșite și ea nu vânduse nici măcar o cutie de chibrituri. Trecea din stradă în stradă tremurând de frig și de foame, icoană vie a celei mai îngrozitoare sărăcii.

             Părul ei blond, lung și frumos care îi cădea pe spate era plin de fulgi mari de zăpadă. Dar ei nu-i păsa de aceasta. Pe la toate ferestrele străluceau lumini, din mai toate casele ieșea miros plăcut de friptură de gâscă, cum se face de Anul Nou. Și mirosul acela oprea pașii ei rătăcitori.

             În sfârșit după ce se mai rugă o dată - tot în zadar - de un trecător să-i cumpere o cutie cu chibrituri, văzu un colț adăpostit între două case și, prăpădită de oboseală se puse jos acoperindu-și picioarele cu fusta. Dar dârdâia de frig și, mai tare ca înainte, fiorii îi cutremurau corpul și nu îndrăznea să se ducă acasă, căci nu câștigase niciun ban și îi era frică să n-o bată tată-său. Și, pe urmă și unde locuiau ei, într-o prăpădită de mansardă cu acoperișul crăpat prin care sufla vântul ca la el acasă, era tot așa de frig ca și afară, căci lemne să facă foc nu aveau.

             Mânușițele bietei fetițe erau înghețate de tot.

             „Îmi vine să scot un chibrit dintr-o cutie, își zise ea - că n-o să bage tata de seamă că lipsește - și să-l prind ca să-mi mai încălzesc nițel degetele.”

             Și așa făcu. Aprinse un chibrit și îi înconjură flacăra cu mâinile.

             Ce flacără minunată! I se păru fetiței că se pomenește deodată în fața unei sobe mari de tuci împodobită cu arămuri și în care ardea focul. Ce căldură bună!.... Fetița era să-și întinză picioarele ca să și le încălzească, când flacăra se stinse. Soba pieri și fetița rămase numai cu un băț de chibrit în mână.

              Mai aprinse unul.

              Flacăra-i lumină zidul din față, și fetița văzu ce se petrecea în odaia din spatele ei. Masa era întinsă și acoperită cu o față de masă albă pe care străluceau niște farfurii de porțelan. În mijloc se afla o gâscă mare friptă și cu cartofi de jur împrejur. Și numai iacă pasărea plecă din loc cun un cuțit și o furculiță în piept, și vine la biata fetiță.... Pe urmă... Pe urmă flacăra se stinse și rămase numai zidul rece și umed.

              Mai aprinse un chibrit și se pomeni lângă un pom de Crăciun cu mult mai frumos de cum văzuse ea anul trecut prin geamul de la ușa unui negustor bogat. Pe ramurile lui verzi străluceau mii de lumânări colorate; de toate părțile atârnau cofeturi, jucării poleite, o grămadă de minuni. Fata întinse mâna să apuce pe cea mai puțin frumoasă...

              Chibritul se stinse. Pomul păru că se urcă spre cer și lumânările se făcură stele; una căzu spre pământ lăsând dâră de foc în urmă-i.

              „O să moară cineva”, cugetă fata.

               Bunica ei, singura ființă care o iubise și care murise nu așa de mult, îi spusese că de câte ori cade câte o stea, se ridică, de altă parte, câte un suflet spre rai.

               Mai aprinse un chibrit. O lumină mare se răspândi și în fața fetii se ivi bunică-sa. Hainele ei erau numai lumină, fața îi era plină de blândețe.

               - Bunico, strigă fata, bunico, să mă iei și pe mine cu dumneata. Ah! Nu mă părăsi și dumneata când s-o stinge chibritul, nu pieri ca soba caldă, ca gâsca bună, ca minunatul pom de Crăciun. Stai, stai, te rog, or mă ia și pe mine cu dumneata.

               Și fetița mai aprinse un chibrit și pe urmă altul și în sfârșit aprinse toate chibriturile din cutie ca să vază pe bunică-sa mai multă vreme.

               Și chibriturile luminară mai frumos decât cea mai frumoasă lună plină...

               Bunica nu mai era cocoșată și slabă ca atunci când murise, ci se schmbase cu totul la față. Luă pe fată în brațe și, zburând în văzduh, o duse sus, sus tare, într-un loc unde nu e nici frig, nici foame, nici mâhnire.... Se afla în fața tronului lui Dumnezeu...

               A doua zi de dimineață trecătorii găsiră într-un colț pe fetiță, moartă. Obrajii îi erau roșii, parcă zâmbea. Murise de frig în noaptea care atâtor alții le adusese bucurie și plăceri.

               În mâna-i țeapănă ținea niște chibrituri stinse.

               - Ia te uită ce prostie! zise un om fără inimă. CUm o fi crezut ea că o să se încălzească cu foc de chibrituri?

              Alții o plânseră pentru că nu știauce de lucruri frumoase văzuse ea în noaptea Anului Nou, pentru că nu știau că, deși suferise, dar acum era fericită în brațele bunică-sii.

     Povestea audio o puteți asculta pe link-ul de mai jos

    https://latimp.eu/fetita-cu-chibriturile-de-hans-christian-andersen-povesti-audio-pentru-copii/

                                  🌻 Adunarea numărului 10 cu un număr de unități

1. Calculați: 

    10 + 1 = ___               3 + 10 = ___             ____ = 10 +   7

    10 + 5 = ___               2 + 10 = ___             ____ = 10 +   8

    10 + 2 = ___               7 + 10 = ___             ____ =   9 + 10

    10 + 3 = ___               4 + 10 = ___             ____ =   5 + 10

2. Efectuați calculele:

    4 + 4 + 8 =                 1 + 8 + 8 =               3 + 3 + 6 =

    7 + 3 + 4 =                 3 + 7 + 4 =               5 + 5 + 7 =

    6 + 4 + 8 =                 6 + 4 + 4 =               9 + 1 + 5 =

3. Găsiți numerele care lipsesc în exercițiile:

    10 + ___ = 18             10 + ___ = 19           7 + ____ = 17

    __ +   9   = 19             __ +   4   = 14         __ +    5   = 15

4. Calculați suma numerelor 6 și 10

    __________________________

5. Măriți cu 10 fiecare din numerele: 2, 4, 5, 7, 8, 9.

    ______________         ________________            ______________

    ______________         ________________            ______________

6. Radu are 10 ani, iar fratele lui este cu 4 ani mai mare decât el. Câți ani are fratele lui Radu?

    ____________________

7. În clasa întâi sunt 10 băieți și 8 fete. Câți elevi sunt în total în acea clasă?

    ______________________

           FELICITĂRI AI TERMINAT! RELAXEAZĂ-TE ȘI COLOREAZĂ!

Descarcă fișa completă de la atașamente

                                🌻 Înmulțirea unui număr natural cu 10,100,1 000, 10 000

1. Efectuați, aplicând regula învățată:

    25 x 10 =             345 x 100 =            123 x 1 000 =                6 x 10 000 =

   630 x 10 =            270 x 100 =            240 x 1 000 =               16 x 10 000 =

   800 x 10 =            500 x 100 =            900 x 1 000 =             100 x 10 000 =

2. Aflați numerele cu 10, 100 1 000 de ori mai mari decât:

     a) 8              b) 85              c) 450

3. Completați spațiul liber cu factorii corespunzători:

    45 x ______ = 4 500               325 x ______ = 32 500            12 x ______ = 12 000

    20 x ______ = 2 000                 50 x ______ = 50 000            30 x ______ = 30 000

   130 x _____  = 1 300               200 x ______ = 20 000             40 x ______ = 40 000

4. Efectuați produsele de mai jos după exemplu dat:

    Exemplu: 3 x 700 =   3 x 7 x 100

                               = 21 x 100

                               = 2 100

        4 x 300                     55 x 2 000                  5 x 20 000

      12 x 300                     36 x 6 000                  9 x 50 000

       48 x 500                    75 x 9 000                  8 x 30 000

5. Calculați:

    10 x    25 + 24 x 100                     140 x 1 000 + 135 x 100

    35 x    10 + 10 x 100                     245 x 1 000 + 100 x 276

    735 x 100 + 50 x 100                  1 000 x    230 +  10 x 700

6. Care este diferența dintre produsul numerelor 80 și 100 și cel al numerelor 1 000 și 4?

    ____________________      ____________________

7. O carte costă 5 lei. Cât vor costa 100 de cărți din același titlu?

    _______________________

8. Un autoturism consumă în medie 7 litri de benzină pentru 100 km parcurși. Câți litri de benzină a consumat pentru a parcurge 1 000 km?

    _______________________

Descărcați fișa completă de la atașamente

                        🌻 Înmulțirea unui număr de două cifre cu un număr de o cifră

1. Efectuați prin calcul scris:

    a) 22 x 3                   b) 24 x 4                        c) 43 x 2                     d) 21 x 3

        33 x 2                       32 x 3                            28 x 3                         19 x 4

        55 x 3                       14 x 3                            25 x 2                         26 x 4

2. Calculați produsele și verificați rezultatele prin adunări repetate:

    a) 15 x 5                   b) 26 x 3                        d) 14 x 4                     d) 22 x 4

3. Efectuați calculele următoare în două moduri:

    Model 1: 5 x 6 + 5 x 3 = 5 x (6 + 3)                     Model 2: (3 + 6) x 5 = 9 x 5

                                      = 5 x 9 = 45                                                    = 45

    2 x (8 + 7) =                                                      (8 + 7) x 2  =

    5 x (6 + 9) =                                                      (6 + 9) x 5  =

  13 x (3 + 7) =                                                      (3 + 7) x 13 =

4. Transcrieți pe caiete și calculați:

     8 x 4 +  3 x 11 =                                  8 x  3 + 54 x  2 =

     4 x 3 +  6 x 14 =                                  2 x 15 +  4 x 16 =

     5 x 6 + 12 x  0 =                                  0 x 19 +  2 x 17 =

5. Calculați:

    a) (20 + 4) x 2                    b) (30 + 7) x 2                   c) (30 +2 + 6) x 4

    d) (3 + 24) + (3 x 8)           e) (6 x 14) + (7 x 8)           f) 16 x 2 + 20 x 3 + 3 x 3

6. La produsul numerelor 38 și 4 adunați produsul numerelor 45 și 3

    ____________________________

    ____________________________

    ____________________________

7. Din produsul numerelor 38 și 4 scădeți suma numerelor 27 și 37

    ____________________________

    ____________________________

    ____________________________

 Descărcați fișa completă de la atașamente

                                                🌻 Legenda ghiocelului

                                                                        după Eugen Jianu

               Iarna era în puterea ei; peste tot numai omături. Şi într-o bună zi, mic, alb şi plăpând, ghiocelul și-a sunat clopoţelul.

              — Cine îndrăzneşte să mi se împotrivească? s-a răstit Baba Iarnă, scuturându-şi cojoacele de nea şi ţurţurii de gheaţă. S-a uitat împrejur şi abia apoi a văzut ghiocelul.

              — Tu erai? Tu ţi-ai găsit să mi te împotriveşti? Dacă vreau, am să te îngheţ la noapte! A strigat Baba Iarnă.

              — Nu vă mâniaţi, Babă Iarnă şi Moş Omăt, le-a spus ghiocelul. Soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucăușă să mă arăt lumii.

              Dar peste noapte, Baba Iarnă şi Moş Omăt au chemat Gerul în ajutor. A suflat și Moș Crivăț.

              — Unde eşti ghiocelule? Strigau și chicoteau ei. N-ai îngheţat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă?

              — Drept să vă spun, mi-a fost foarte frig. Era cât pe ce să mă smulgă şi vântul! Abia m-am putut ascunde după un bulgăre de zăpadă. Dacă şi la noapte va fi tot atât de frig, voi muri îngheţat! a spus cu tristețe ghiocelul.

              Soarele, auzind cu câtă bunătate le vorbeşte ghiocelul dușmanilor săi, i-a trimis în ajutor o mulţime de raze calde, întărindu-l.

              Dis de dimineață, ghiocelul a văzut răsărind alături de el, de sub plapuma de nea, o mulțime de frați și surori ghiocei. - Babă Iarnă, Moș omăt, hai să ne jucăm de-a prinselea! strigau veseli ghioceii.

              Așa s-a dovedit a fi ghiocelul mai tare decât iarna, arătând că el este vestitorul primăverii!